În 2018, odată cu modificarea substanțială a Directivei-cadru 2008/98/CE privind deșeurile, UE a fixat noi obiective ambițioase privind reciclarea, deșeurile de ambalaje și depozitele de deșeuri. Obiectivul acestor noi norme este de a promova trecerea la un model mai sustenabil, cunoscut sub numele de economie circulară.
Economia circulară reprezintă un model de producție și consum care implică partajarea, reutilizarea, repararea, renovarea și reciclarea materialelor și produselor existente cât mai mult posibil. În acest fel, ciclul de viață al produselor este extins.
În practică, aceasta implică reducerea la minimum a deșeurilor. Când un produs ajunge la sfârșitul duratei sale de viață, materialele din care este făcut sunt păstrate în cadrul economiei de câte ori este posibil. Acestea pot fi folosite din nou și din nou, creând astfel o valoare suplimentară.
Economia circulară se abate de la modelul economic tradițional, liniar, care presupune ciclul ”cumpără-consumă-aruncă”. Acest model se bazează pe cantități mari de materiale și energie ieftine, ușor accesibile.
De asemenea, o parte a acestui model învechit este programarea uzurii – conceperea unui produs pentru a avea o durată limitată de viață pentru a încuraja consumatorii să cumpere unul nou. Parlamentul European a solicitat măsuri de combatere a acestei practici.
Trecerea la o economie mai circulară ar putea aduce beneficii cum ar fi reducerea presiunii asupra mediului, îmbunătățirea securității aprovizionării cu materii prime, creșterea competitivității, stimularea inovării, stimularea creșterii economice, crearea de locuri de muncă (580.000 de locuri de muncă numai în UE – așa cum rezultă dintr-un raport al Parlamentului European).
De asemenea, consumatorii vor beneficia de produse mai durabile și inovatoare, care vor spori calitatea vieții și îi vor ajuta să economisească bani pe termen lung.
În acest context european, România a adoptat Ordonanța de urgență 92/2021 privind regimul deșeurilor (în vigoare din 26 august 2021), act normativ ce transpune în legislația internă Directiva 2008/98/CE privind deșeurile, așa cum aceasta a fost modificată esențial de Directiva (UE) 2018/85.
Cum inițial, Directiva europeană privind deșeurile a fost transpusă prin Legea 211/2011, însă modificările şi completările aduse de Directiva 2018/851/UE actului european de bază au afectat caracterul unitar şi privesc cea mai mare parte a legii de transpunere, executivul a considerat că se impune soluţia de înlocuire cu o nouă reglementare, legislația anterioară fiind în întregime abrogată.
Odată cu abrogarea Legii 211/2011, actul normativ nou a abrogat și HG 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate, dar a prevăzut și o normă tranzitorie specifică și anume faptul că dispoziţiile ordonanței de urgenţă sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute sub reglementarea Legii nr. 211/2011 dacă aceste situaţii subzistă după intrarea în vigoare a OUG 92 (art. 71 alin. 9).
România și-a propus ca obiectiv imediat să atingă un nivel de pregătire pentru reutilizare şi reciclare de minimum 50% din masa totală generată, minim pentru deşeurile de hârtie, metal, plastic şi sticlă provenind din deşeurile menajere sau, după caz, din alte surse, iar ca obiectiv de perspectivă, ca până în anul 2025 să atingă un nivel minim de pregătire pentru reutilizare şi reciclarea deşeurilor municipale de 55% din masă, până în anul 2030 un nivel minim de 60% din masă, iar până în anul 2035 un nivel minim de 65% din masă.
Legislația europeană privind gestionarea deșeurilor prezintă o ierarhie a gestionării deşeurilor: se începe cu prevenirea, urmată de pregătirea pentru reutilizare, reciclare şi recuperare şi se încheie cu eliminarea. Directiva are ca scop prevenirea în măsură cât mai mare a generării deşeurilor, utilizarea ca resursă a deşeurilor generate şi reducerea la minimum a cantităţii de deşeuri care ajung la depozitele de deşeuri.
Este o chestiune de principiu că înaintarea pe scara ierarhiei deşeurilor necesită un efort comun al tuturor părţilor implicate: consumatori, producători, factori de decizie, autorităţi locale, unităţi de tratare a deşeurilor etc. Consumatorii dispuşi să îşi sorteze deşeurile din propriile gospodării pot recicla doar dacă este creată infrastructura pentru colectarea deşeurilor pe care ei le sortează. Reversul este, de asemenea, valabil; municipalităţile pot recicla o proporţie mai mare doar dacă gospodăriile îşi sortează propriile deşeuri.
În ultimă instanţă, deşeurile pot constitui o problemă sau o resursă doar în funcţie de modul în care noi le gestionăm.
Tocmai de aceea, noul act normativ intern conține un set de obligații și răspunderi pentru toți actorii implicați în circuitul producerii, deținerii și gestionării deșeurilor, respectiv atât pentru autoritățile publice centrale și locale, pentru Agenția Națională, dar și agențiile județene pentru protecția mediului, Garda de Mediu, dar și obligații pentru persoanele juridice și fizice, cu stabilirea unor sanțiuni corelative.
În cele ce urmează, voi prezenta punctual, conduita așteptată de legiuitor de la fiecare categorie vizată de prezenta reglementare.
- OBLIGAȚII PENTRU AUTORITĂȚILE PUBLICE CENTRALE:
Legiuitorul a stabilit că autorităţile publice centrale cu atribuţii în domeniul economiei, finanţelor, cercetării, prin intermediul strategiilor, programelor şi politicilor sectoriale trebuie să promoveze şi să sprijine modelele durabile de consum şi de producţie, să încurajeaze conceperea, fabricarea şi utilizarea produselor care sunt eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, care sunt durabile inclusiv în ceea ce priveşte durata de viaţă şi absenţa perimării programate, sau care pot fi reparate, reutilizate şi modernizate; să încurajeze disponibilitatea pieselor de schimb, a manualelor de instrucţiuni, a informaţiilor tehnice sau a altor instrumente, a echipamentelor sau programelor informatice care permit repararea şi reutilizarea produselor fără a le compromite calitatea şi siguranţa; să promoveze reducerea conţinutului de substanţe periculoase în materiale şi produse.
Așadar, statul trebuie să încurajeze și să susțină modele durabile de producție și consum, iar pentru îndeplinirea acestui obiectiv, Ordonanța prevede atribuții concrete pentru mai multe ministere, cum ar fi, cu titlu de exemplu:
–Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor iniţiază şi propune spre adoptare proiecte de acte normative, elaborează şi adoptă ghiduri, norme tehnice şi instrucţiuni privind prevenirea generării de deşeuri şi gestionarea deşeurilor, întocmeşte şi publică rapoarte naţionale privind situaţia gestionării deşeurilor la nivel naţional, organizează şi derulează împreună cu celelalte autorităţi publice centrale şi locale şi cu organizaţiile neguvernamentale programe de instruire şi educare a populaţiei în privința generării şi gestionării deşeurilor.
–Ministerul Sănătății elaborează reglementări specifice pentru gestionarea şi prevenirea deşeurilor provenite din activităţile medicale, elaborează ghiduri, instrucţiuni, norme de gestionare a deşeurilor de medicamente provenite de la populaţie, monitorizează şi controlează activităţile de gestionare a deşeurilor specifice domeniului de activitate, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege, înfiinţează şi gestionează baza de date a deşeurilor rezultate din activitatea medicală, iniţiază şi derulează în colaborare cu alte autorităţi, programe, proiecte şi campanii de informare a populaţiei privind gestionarea sustenabilă deşeurilor.
– Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului elaborează strategii, programe şi politici sectoriale de dezvoltare a activităţilor industriale, cu includerea aspectelor legate de gestionarea deşeurilor, derulează, împreună cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor sau în cooperare cu alte autorităţi, campanii de informare şi conştientizare la nivel naţional cu privire la consumul sustenabil, proiectarea produselor pentru a facilita repararea şi reutilizarea acestora şi cu privire la informaţiile care se regăsesc pe marcajele produselor, astfel încât să se asigure protejarea mediului.
– Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii participă, în coordonarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, la elaborarea planurilor sectoriale de gestionare a deşeurilor provenite din activităţile de transport şi auxiliare şi urmăreşte realizarea acestora, participă la elaborarea de reglementări specifice pentru controlarea activităţii de transport al deşeurilor.
– Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale avizează propunerile de amplasamente pe terenurile cu destinaţie agricolă pentru instalaţii de gestionare a deşeurilor, depozite de deşeuri, aprobă şi controlează modul de utilizare a deşeurilor pentru fertilizarea sau ameliorarea solurilor în agricultură, colaborează cu alte autorităţi competente, iniţiază şi propune măsuri care privesc materiale plastice din deşeurile marine provenite din echipamente de pescuit aruncate, inclusiv abandonate şi pierdute.
– Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei asigură corelarea prevederilor planificării de urbanism şi amenajare a teritoriului cu documentele de politică publică din domeniul deşeurilor, astfel încât să se evite crearea arealelor de conflict în zonele în care este prezentă infrastructura destinată gestionării deşeurilor, ia măsurile care se impun legal în situaţia în care este nevoie de noi proiecte de investiţii, asigurându-se astfel protecţia mediului şi sănătatea populaţiei.
– Ministerul Educaţiei iniţiază în colaborare cu celelalte autorităţi publice centrale programe şi proiecte de cercetare universitară în domeniul tehnologiilor inovatoare care să contribuie la reducerea poluării şi îmbunătăţirea calităţii mediului, stimularea comportamentului responsabil al elevilor/studenţilor în unităţile/instituţiile de învăţământ prin desfăşurarea de activităţi de informare privind consumul sustenabil, prevenirea generării de deşeuri şi gestionarea sustenabilă a deşeurilor.
– Ministerul Finanţelor colaborează cu alte autorităţi publice pentru promovarea de instrumente economice şi alte măsuri, în scopul de a oferi stimulente financiare pentru aplicarea ierarhiei deşeurilor, încurajează împreună cu alte autorităţi publice centrale conceperea, fabricarea şi utilizarea produselor care sunt eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, sunt durabile, pot fi reparate, reutilizate şi modernizate.
După cum se poate lesne observa, toate instituțiile publice centrale enumerate mai sus, au, în primul rând, obligația de informare corectă a agenților economici și a populației prin derularea unor campanii de conştientizare la nivel naţional cu privire la impactul deşeurilor asupra mediului. Nu în ultimul rând, autoritățile și-au asumat obligația legală de a stimula prevenirea producerii de deșeuri, dar și gestionarea corectă a acestora prin adoptarea unor strategii eficiente, acordarea de facilități și stimulente financiare, asistență tehnică și financiară, încurajarea și promovarea tehnologiilor inovatoare și a produselor reciclabile etc.
- OBLIGAȚIILE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI:
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului promovează reciclarea de înaltă calitate şi, în acest scop instituie colectarea separată a deşeurilor.
În Anexa 1 a OUG 92/2021, la punctul 10 este definită noțiunea de deșeu ca fiind orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă sau are intenţia sau obligaţia să îl arunce.
Totuși, legiuitorul a stabilit că anumite categorii de deşeuri încetează să mai fie considerate astfel, dacă au fost supuse unei operaţiuni de reciclare sau de valorificare, însă criteriile pentru fiecare situaţie în care anumite deşeuri își încetează această statut, sunt stabilite de ANPM.
Producătorii şi deţinătorii de deşeuri, persoane juridice, sunt obligaţi cumulativ să clasifice şi să codifice deşeurile generate din activitate, conform listei prevăzute la art. 7 din ordonanță, însă în caz de incertitudine, laboratorul de referință din cadrul ANPM face propunerea de încadrare corespunzătoare.
Pe baza originii testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante puse la dispoziţie de producătorii şi deţinătorii de deşeuri, ANPM, prin laboratorul naţional de referinţă, consideră că un deşeu este periculos dacă acesta prezintă una sau mai multe dintre proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4 (ex: explozive, inflamabile, oxidante, iritante, cancerigene, etc.)
În privința implementării schemei de răspundere extinsă a producătorilor, ANPM este cea care promovează și propune măsuri, ghiduri și recomandări prin care producătorul unui produs este supus acestui regim și defineşte, în mod clar, rolurile şi responsabilităţile tuturor celor implicaţi.
Pentru a calcula dacă s-au îndeplinit obiectivele prevăzute în ordonanță, ANPM calculează cantitatea deşeurilor municipale generate şi pregătite pentru reutilizare sau reciclate într-un an calendaristic, în funcție de localizarea, istoricul cantităţilor şi a operaţiunilor de gestionare a deşeurilor municipale, precum colectarea, transportul, reciclarea şi după caz valorificarea, sortarea şi eliminarea prin identificare electronică. ANPM raportează cantitatea de deşeuri pregătită pentru reutilizare, separat de cantitatea de deşeuri reciclate.
APM publică pe site-ul propriu lista cu operatorii economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de salubritate, colectare, valorificare şi/sau de eliminare a uleiurilor uzate.
APM stabileşte şi decide prin autorizaţia de mediu dacă deşeurile cu proprietăţi similare în materie de biodegradabilitate şi compostabilitate pot fi colectate împreună cu biodeşeurile. Totodată, emite autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu pentru toate unităţile sau întreprinderile care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor.
ANPM ţine un registru cu operatori economici, care nu se supun autorizării, respectiv operatorii economici care transportă deşeuri nepericuloase în sistem profesional, comercianţii care nu intră fizic în posesia deşeurilor, sau brokerii.
ANPM instituie un registru electronic sau registre coordonate pentru a înregistra datele privind deşeurile periculoase și nepericuloase care acoperă întregul teritoriul geografic, utilizează datele privind deşeurile raportate de operatorii industriali în cadrul registrului european al emisiilor şi transferului de poluanţi, centralizează informaţiile şi publică anual un raport naţional sau include informaţiile în Raportul anual privind starea mediului.
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, precum și cele locale, sunt însărcinate, potrivit dispozițiilor ordonanței, cu atribuții specifice în elaborarea Planul naţional de gestionare a deşeurilor, dar și a celor județene, cu respectarea procedurii de realizare a evaluării de mediu.
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, promovează programe de prevenire a generării deşeurilor la nivel naţional și adoptă programe specifice de prevenire a generării de deşeuri alimentare.
- OBLIGAȚII PENTRU AUTORITĂȚILE PUBLICE LOCALE:
Autorităţile administraţiei publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, respectiv asociaţiile de dezvoltare intercomunitară ale acestora, au obligația să asigure colectarea separată cel puţin pentru deşeurile de hârtie, metal, plastic şi sticlă din deşeurile municipale.
De asemenea, autoritățile locale sunt obligate să includă în caietele de sarcini şi în contractele de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare tarife distincte pentru activităţile desfăşurate de operatorii de salubrizare de gestionare a deşeurilor, dar și indicatori de performanţă pentru fiecare activitate din cadrul serviciului de salubrizare, astfel încât să atingă obiectivele de reciclare, şi penalităţi pentru nerealizarea lor.
Totodată, trebuie să stabilească prin contracte de delegare în sarcina operatorilor de salubrizare suportarea contribuţiei pentru economia circulară, raportată la cantităţile de deşeuri municipale destinate a fi depozitate care depăşesc cantităţile corespunzătoare indicatorilor de performanţă prevăzuţi în contracte
Una dintre noutățile legislative ale OUG în discuție este obligația autorităților publice locale de a implementa instrumentul economic „plăteşte pentru cât arunci” – respectiv introducerea unor taxe pentru depozitarea de deșeuri, bazat pe unul sau mai multe dintre următoarele elemente: volum; frecvenţă de colectare; greutate; saci de colectare personalizaţi. In paranteză fie spus, acest principiu a fost legiferat în România încă din 2016, însă a fost opțional și este operațional doar în județul Timiș.
În sarcina autorităților publice locale este și sarcina organizării, gestionării şi coordonării activității de colectare a deşeurilor provenite de la lucrări pentru care nu este necesară emiterea unei autorizaţii de construire/desfiinţare, dar și a activității de colectare a deşeurilor provenite de la lucrări de construcţii abandonate pe teritoriul lor administrativ. În cazul deşeurilor abandonate şi în cazul în care producătorul/deţinătorul de deşeuri este necunoscut, inclusiv în cazul în care proprietarul terenului pe care sunt abandonate deşeurile nu este cunoscut, cheltuielile legate de curăţarea şi refacerea mediului, precum şi cele de transport, valorificare, recuperare/reciclare, eliminare sunt suportate de către unitatea administrativ-teritorială, urmând ca, ulterior identificării deținătorului, acesta să suporte cheltuielile.
Până la 1 ianuarie 2025, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să organizeze colectarea separată a fracţiei de deşeuri periculoase ce provin din gospodării, să se asigure ca sunt tratate corespunzător şi că nu contaminează alte fluxuri de deşeuri municipale, iar până la 31 decembrie 2023 sunt obligate să organizeze colectarea separată şi reciclarea la sursă a biodeşeurilor sau colectarea separată a acestora fără a le amesteca cu alte tipuri de deşeuri.
Mai mult, potrivit legii, ele asigură şi răspund pentru colectarea separată, transportul, neutralizarea, valorificarea şi eliminarea finală a deşeurilor, inclusiv a deşeurilor menajere periculoase, asigură spaţiile necesare pentru colectarea separată a deşeurilor, pentru a oferi populaţiei posibilitatea de a se debarasa, fără plată, de deşeuri de hârtie şi carton, sticlă, metal, materiale plastice, lemn, textile, ambalaje, deşeuri de echipamente electrice şi electronice, deşeuri de baterii şi acumulatori şi deşeuri voluminoase, inclusiv saltele şi mobilă, iar nu în ultimul rând, asigură informarea locuitorilor prin mijloace adecvate şi prin postare pe site-ul propriu asupra sistemului de gestionare a deşeurilor din cadrul localităţilor.
Pentru neîndeplinirea acestor obligații legale, autoritățile locale riscă amenzi între 5000 – 15000 lei, amenzi ce pot fi aplicate de comisari ai Gărzii Naţionale de Mediu, precum şi de ofiţeri din cadrul Poliţiei Române, respectiv de ofiţeri din cadrul Jandarmeriei Române.
- OBLIGAȚII PENTRU PERSOANE JURIDICE:
a. Răspunderea extinsă a producătorului (REP),
În ultimele modificări ale Directivei cadru, Comisia Europeană a propus o schemă de răspundere extinsă a producătorului (REP), prin care importatorii şi producătorii care pun pe piaţă produsele ambalate sunt responsabili pentru acestea şi, astfel, trebuie să susţină financiar întregul lanţ de colectare/reciclare.
Aceste dispoziții au fost transuse și în legislația internă și le regăsim în art. 12 din ordonanță.
În primul rând, schema de răspundere extinsă a producătorilor este definită ca fiind setul de măsuri luate de stat pentru a se asigura că producătorii de produse poartă responsabilitatea financiară sau financiară şi organizatorică pentru gestionarea stadiului de deşeu din ciclul de viaţă al unui produs.
Mai concret, în conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte”, legiuitorul a statuat că toate costurile gestionării deşeurilor, inclusiv cele aferente infrastructurii necesare şi exploatării acesteia, urmează să fie suportate de producătorul iniţial de deşeuri sau de deţinătorii actuali ori deţinătorii anteriori ai deşeurilor.
Nu în ultimul rând, producătorii au obligaţia să acopere costurile de gestionare a deşeurilor municipale pentru care se aplică răspunderea extinsă.
Printre măsurile concepute de stat în cadrul schemei de răspundere extinsă se pot enumera (fără ca lista să fie exhaustivă): proiectarea de produse şi de componente de produse care să aibă un impact redus asupra mediului şi care să genereze o cantitate scăzută de deşeuri în timpul producerii şi al utilizării ulterioare şi asigurarea valorificării şi eliminării produselor care au devenit deşeuri; producţia, dezvoltarea şi comercializarea de produse şi de componente de produse cu utilizări multiple, care conţin materiale rezultate din reciclare durabile din punct de vedere tehnic şi care, după ce devin deşeuri, pot fi valorificate şi eliminate corespunzător, în condiţii de siguranţă pentru mediul înconjurător şi sănătatea populaţiei; acceptarea produselor returnate şi a deşeurilor rezultate după ce produsele nu mai sunt folosite şi asigurarea gestionării ulterioare a acestora fără a crea prejudicii asupra mediului sau sănătăţii populaţiei, precum şi asumarea răspunderii financiare; punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor disponibile cu privire la caracterul reutilizabil şi reciclabil al produselor.
Obligaţiile producătorilor supuși REP, rezultate de la produsele pe care le introduc pe piaţă, se realizează individual sau prin intermediul unei persoane juridice autorizate de comisia de supraveghere a răspunderii extinse a producătorilor şi reprezintă transferul de responsabilitate, pe bază de contract, către o organizaţie colectivă înfiinţată potrivit legislaţiei specifice respectivelor fluxuri de deşeuri.
Totuși, este important de reținut că producătorul sau deţinătorul care transferă deşeuri către una dintre persoanele autorizate în vederea efectuării unor operaţiuni de tratare preliminară operaţiunilor de valorificare sau de eliminare completă nu este scutit, ca regulă generală de responsabilitatea pentru realizarea operaţiunilor de valorificare ori de eliminare completă. Este vorba de principiul partajării răspunderii reglementat la art. 24 din ordonanță.
Producătorii sau organizaţiile care implementează obligaţiile privind răspunderea extinsă a producătorului trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: să desfăşoare activitatea, cel puţin la nivelul unui judeţ, în mediul urban şi rural, fără a se limita la localităţile acoperite de serviciul de salubrizare; să gestioneze o gamă de produse şi materiale bine definite, cu precizarea tipurilor de deşeuri gestionate; să asigure o disponibilitate corespunzătoare de sisteme de colectare în aria geografică în care îşi desfăşoară activitatea; să aibă resursele financiare sau, după caz, financiare şi operaţionale pentru îndeplinirea obligaţiilor potrivit răspunderii extinse a producătorilor; să instituie un mecanism de audit intern, după caz, completat cu un audit independent; să facă publice informaţiile privind îndeplinirea obiectivelor.
Producătorii sau organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorului trebuie să asigure continuitatea organizării serviciilor de gestionare a deşeurilor de ambalaje pe parcursul întregului an, chiar dacă obiectivele minime în sarcina lor au fost îndeplinite.
Totodată, aceștia pun în aplicare măsurile ce le revin în materie de răspundere extinsă, inclusiv în cazul vânzărilor la distanţă, şi se asigură că mijloacele financiare sunt corect utilizate şi că toţi operatorii publici şi privaţi implicaţi în punerea în aplicare a schemelor de răspundere extinsă a producătorilor raportează date fiabile.
Producătorii de produse stabiliţi în alt stat membru sau ţară terţă care introduc produse pe teritoriul României sunt obligaţi să numească o persoană juridică stabilită pe teritoriul naţional drept reprezentant autorizat în scopul îndeplinirii obligaţiilor care îi revin unui producător sau în temeiul schemelor de răspundere extinsă a producătorilor.
Nepunerea în aplicare a acestor din urmă două obligații legale este sancționată cu amendă de la 20.000 la 40.000 lei.
Ordonanța stabilește că autorizarea şi supravegherea implementării îndeplinirii în mod colectiv a obligaţiilor privind răspunderea extinsă a producătorului de către Comisia de supraveghere a răspunderii extinse a producătorilor din cadrul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, nu poate fi supusă procedurii aprobării tacite potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2003.
- Clasificarea și codificarea deșeurilor
Distinct de răspunderea extinsă, producătorii şi deţinătorii de deşeuri, persoane juridice, sunt obligaţi cumulativ să clasifice şi să codifice deşeurile generate din activitate în lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1) (listă care se întocmește potrivit Deciziei Comisiei Europene 2000/532/CE din 3 mai 2000 și anexei 4 din Ordonanță), după care să întocmească o listă a acestora. În cazul unui tip de deşeu care se încadrează sub două coduri diferite în funcţie de posibila prezenţă a unor caracteristici periculoase, încadrarea ca deşeu nepericulos se realizează de către producătorii şi deţinătorii de astfel de deşeuri numai în baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante solicitate de către autoritatea de protecţie a mediului.
În scopul determinării posibilităţilor de amestecare, a metodelor de pregătire prealabilă, reciclare, valorificare şi eliminare a deşeurilor, producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să efectueze şi să deţină o caracterizare a deşeurilor periculoase generate din propria activitate şi a deşeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziţiei şi dacă acestea prezintă una sau mai multe dintre proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4 (ex: explozive, inflamabile, oxidante, iritante, cancerigene, etc.)
Este interzisă reclasificarea deşeurilor periculoase ca deşeuri nepericuloase de către producătorul sau deţinătorul de deşeuri prin diluarea sau amestecarea acestora în scopul de a diminua concentraţiile iniţiale de substanţe periculoase la un nivel mai mic decât nivelul prevăzut pentru ca un deşeu să fie definit ca fiind periculos. Încălcarea acestei obligații legale este sancționată cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei.
- Valorificarea deșeurior
Operatorii economici generatori de deşeuri iau măsuri pentru reducerea volumului deşeurilor generate, în special a deşeurilor care nu pot fi pregătite pentru reutilizare sau reciclare, dar și pentru reducerea generării de deşeuri în cadrul proceselor legate de producţia industrială, extracţia mineralelor, fabricare, construcţii şi desfiinţări, luând în considerare cele mai bune tehnici disponibile.
Producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia de a se asigura că deşeurile sunt pregătite pentru reutilizare, reciclate sau sunt supuse altor operaţiuni de valorificare, fără a pune în pericol sănătatea populaţiei şi fără a dăuna mediului, în special: fără a genera riscuri de contaminare pentru aer, apă, sol, faună sau floră; fără a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor; şi fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.
Totodată au datoria de a deține spații special amenajate pentru stocare, de a colecta deşeurile separat şi a nu le amesteca cu alte deşeuri sau materiale cu proprietăţi diferite.
Mai mult, trebuie să adopte măsurile pentru a elimina, înainte sau în timpul valorificării, substanţele periculoase, amestecurile şi componentele provenite de la deşeuri periculoase, pentru a fi tratate corespunzător.
Începând cu data intrării în vigoare a ordonanței, producătorii și deținătorii de deșeuri introduc colectarea separată cel puţin pentru hârtie, metal, plastic şi sticlă, iar până la data de 1 ianuarie 2025 şi pentru textile.
Unităţile şi întreprinderile care valorifică deşeurile au următoarele obligaţii: să deţină spaţii special amenajate pentru stocarea deşeurilor în condiţii care să garanteze reducerea riscului pentru sănătatea umană şi deteriorării calităţii mediului; să evite formarea de stocuri de deşeuri care urmează să fie valorificate, precum şi de produse rezultate în urma valorificării care ar putea genera fenomene de poluare a mediului sau care să prezinte riscuri asupra sănătăţii populaţiei; să adopte cele mai bune tehnici disponibile în domeniul valorificării deşeurilor.
Legiuitorul a interzis categoric incinerarea deşeurilor colectate separat, pregătite pentru reutilizare şi reciclare cu excepţia deşeurilor care provin din operaţiuni de tratare ulterioară a deşeurilor colectate separat, pentru care incinerarea reprezintă rezultatul optim din punct de vedere ecologic.
Titularul autorizaţiei de construire/desfiinţare emise de către autoritatea administraţiei publice locale are obligaţia de a avea un plan de gestionare a deşeurilor din activităţi de construire şi/sau desfiinţare, după caz, prin care se instituie sisteme de sortare pentru deşeurile provenite din activităţi de construcţie şi desfiinţare, cel puţin pentru lemn, materiale minerale – beton, cărămidă, gresie şi ceramică, piatră, metal, sticlă, plastic şi ghips pentru reciclarea/reutilizarea lor pe amplasament, în măsura în care este fezabil din punct de vedere economic, nu afectează mediul înconjurător şi siguranţa în construcţii, precum şi de a lua măsuri de promovare a demolărilor selective pentru a permite eliminarea şi manipularea în condiţii de siguranţă a substanţelor periculoase și pentru a facilita reutilizarea şi reciclarea de înaltă calitate prin eliminarea materialelor nevalorificabile.
Același titular de autorizație, indiferent că este persoană fizică sau juridică, are obligaţia să gestioneze deşeurile din construcţii şi desfiinţări, astfel încât să atingă un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa deşeurilor nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi desfiinţări.
Încălcarea oricăreia dintre obligațiile și interdicțiile, prezentate la punctul c, este sancționată cu amendă de la 20.000 la 40.000 lei.
Colectarea, transportul, valorificarea sau eliminarea de deşeuri, inclusiv controlul acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a spaţiilor de eliminare, inclusiv acţiunile întreprinse de comercianţi sau brokeri în procesul de gestionare a deşeurilor, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, care pot provoca decesul ori vătămarea corporală a unei persoane sau o daună semnificativă calităţii aerului, calităţii solului sau calităţii apei ori animalelor sau plantelor, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
- d. Transportul deșeurilor
Operatorii economici care colectează şi/sau transportă deşeuri au obligaţia de a le verifica vizual dacă sunt separate corespunzător, de a le prelua separat şi a nu le amesteca în timpul transportului cu alte deşeuri sau materiale cu proprietăţi diferite.
În privința transportului de deșeuri, legiuitorul a conceput o serie de fapte culpabile foarte grave, pe care le-a sancționat ca infracțiuni, norma socială încălcată fiind aceea a afectării mediului și implicit a sănătății populației.
Astfel, comercializarea, abandonarea sau neasigurarea încărcăturii deşeurilor pe durata şi pe parcursul tranzitării teritoriului României, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 5 ani sau cu amendă.
Totodată, importul de aparate, instalaţii, echipamente, utilaje, substanţe şi produse folosite şi uzate, din categoria deşeurilor interzise la import; refuzul de returnare în ţara de origine a deşeurilor introduse în ţară în alte scopuri decât cel al eliminării şi pentru care s-a dispus măsura returnării de către autoritatea competentă; dar și exportul sau importul de deşeuri cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, în cazul în care această activitate este considerată ”transfer ilegal” în sensul Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006, indiferent dacă transportul se efectuează prin una sau mai multe operaţiuni, constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani, fără posibilitatea de a fi aplicată o amendă.
- Eliminarea deșeurilor
Producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia să supună deşeurile care nu au fost valorificate unei operaţiuni de eliminare în condiţii de siguranţă (ără a genera riscuri de contaminare pentru aer, apă, sol, faună sau floră; fără a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor; şi fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special).
Operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului pentru activitatea de eliminare a deşeurilor au următoarele obligaţii: să asigure eliminarea în totalitate a deşeurilor care le sunt încredinţate, să folosească cele mai bune tehnici disponibile şi care nu implică costuri excesive pentru eliminarea deşeurilor, să introducă în instalaţia de eliminare numai deşeurile menţionate în autorizaţia emisă de agenţia judeţeană pentru protecţia mediului şi să respecte tehnologia de eliminare aprobată de aceasta.
Operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului să efectueze operaţiuni de colectare de deşeuri au obligaţia să le predea numai la instalaţii autorizate pentru efectuarea unei operaţiuni de eliminare sau valorificare.
Încălcarea obligațiilor și restricțiilor de mai sus se sancționează cu amendă de la 20.000 la 40.000 lei.
În activitatea de eliminare a deșeurilor sunt strict interzise abandonarea acestora, eliminarea lor în afara spațiilor autorizate, dar și incendierea deșeurilor de orice fel.
Aceaste conduite au fost apreciate de legiuitor ca extrem de nocive în raport de valorile ocrotite prin actul normativ, astfel că, pentru persoanele juridice care le savârșesc, amenda se ridică de la 50.000 lei la 70.000 lei.
Pentru abandonarea deșeurilor legiuitorul a stabilit că se aplică și două sancțiuni complementare, respectiv suportarea cheltuielilor pentru ridicarea deşeurilor depozitate în alte zone decât cele autorizate, curăţarea terenului, precum şi eliminarea acestora conform legislaţiei în vigoare, dar și confiscarea vehiculelor folosite pentru descărcarea/abandonarea deşeurilor în spaţii neautorizate.
Eliminarea deşeurilor care au făcut obiectul unui transfer, în spaţii neautorizate sau prin constituirea de depozite ilegale, dar și acceptarea de către operatorii de depozite/incineratoare, în vederea eliminării, a deşeurilor introduse ilegal în ţară sau a deşeurilor introduse în ţară în alt scop decât cel al eliminării şi care nu au putut fi utilizate în scopul pentru care au fost introduse, sunt fapte foarte grave, constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la de la 3 la 5 ani sau cu amendă.
- Deșeurile periculoase
Gestionarea deșeurilor periculoase este supusă unui regim special, reglementat în art. 27-29 din Ordonanață.
În primul rând, producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase, precum şi operatorii economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de colectare, transport, stocare şi tratare a unor astfel de deșeuri sunt obligați să colecteze, să transporte şi să stocheze separat diferitele categorii de deşeuri periculoase, în funcţie de proprietăţile fizicochimice, de compatibilităţi şi de natura substanţelor de stingere în caz de incendiu, astfel încât să se poată asigura un grad ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei.
Totodată, aceștia sunt datori să nu amestece diferitele categorii de deşeuri periculoase cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe ori materiale, iar noțiunea de amestec include și diluarea substanţelor periculoase.
În situaţiile în care au fost amestecate în mod ilegal deşeuri periculoase, deţinătorul deşeurilor este obligat, să efectueze separarea acestora dacă este fezabilă din punct de vedere tehnic şi necesară, iar dacă separarea nu este necesară, deşeurile amestecate trebuie tratate în cadrul unei instalaţii care dispune de o autorizaţie pentru tratarea unui astfel de amestec.
Producătorii şi deţinătorii de deşeuri sunt obligaţi să se asigure că pe durata efectuării operaţiunilor de colectare, transport şi stocare a deşeurilor periculoase, acestea sunt ambalate şi etichetate corespunzător, potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor.
Transferul deşeurilor periculoase pe teritoriul naţional trebuie să fie însoţit de documentul de identificare prevăzut în anexa IB la Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006 privind transferurile de deșeuri.
Încălcarea obligațiilor legale privind gestionarea deșeurilor periculoase atrag amenzi în cuantum de 20.000 până la 40.000 lei.
Neluarea sau nerespectarea măsurilor obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare sau eliminare a deşeurilor periculoase constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la de la 3 la 5 ani sau cu amendă.
- Uleiurile uzate
Producătorii şi deţinătorii de uleiuri uzate (excluzând persoanele fizice) trebuie să adopte măsurile necesare pentru a se asigura că: uleiurile uzate sunt colectate separat ţinând cont de bunele practici în recipiente închise etanş, rezistente la şoc mecanic şi termic; sunt tratate, acordându-se prioritate regenerării sau, alternativ, altor operaţiuni de reciclare care au un rezultat general echivalent sau mai bun asupra mediului decât regenerarea; sunt stocate în recipiente adecvate în spaţii corespunzător amenajate, împrejmuite şi securizate, pentru prevenirea scurgerilor necontrolate; să predea cu titlu gratuit întreaga cantitate numai operatorilor economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de salubritate, colectare, valorificare şi/sau de eliminare a uleiurilor uzate.
Uleiurile uzate prezentând caracteristici diferite nu se amestecă, iar uleiurile uzate nu se amestecă cu alte tipuri de deşeuri sau substanţe.
Staţiile de distribuţie a produselor petroliere şi alţi operatori economici care comercializează uleiuri de motor şi de transmisie trebuie: să amenajeze în incintă un spaţiu de colectare a uleiurilor uzate şi să asigure colectarea cu titlu gratuit a acestora pentru tipurile de uleiuri comercializate; să predea uleiurile uzate colectate operatorilor economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului să efectueze această operaţie; să afişeze la loc vizibil indicatoare privind amplasarea spaţiilor de colectare.
Nerespectarea obligațiior legale de mai sus, privind gestionarea uleiurilor uzate se sancționează cu amendă de la 20.000 până la 40.000 lei.
Producătorii şi importatorii de uleiuri şi lubrifianţi sunt obligaţi să informeze publicul asupra necesităţii colectării şi despre beneficiile aduse de valorificarea şi/sau eliminarea adecvată a uleiurilor uzate; informaţia trebuie amplasată în locuri vizibile la toate punctele de comercializare şi trebuie să conţină următorul text: „Acest ulei trebuie predat unui colector autorizat după utilizare!”
Uleiurile de motor şi de transmisie destinate comercializării trebuie să aibă inscripţionat pe ambalaj următorul text: „Acest ulei trebuie predat unui colector autorizat după utilizare! Este interzisă amestecarea acestui ulei cu solvenţi, lichid de frână şi lichid de răcire. Este interzisă utilizarea acestuia drept carburant în amestec cu motorină”.
Ignorarea obligației de inscripționare se sancționează pentru pentru persoanele juridice cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.
- Autorizarea și raportarea
Toate unităţile sau întreprinderile care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sunt obligate să obţină o autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu emisă de către autorităţile competente pentru protecţia mediului, sub sancțiunea unei amenzi de la 20.000 la 40.000 lei.
Persoana juridică ce exercită o activitate de natură comercială sau industrială, pentru care autoritatea competentă pentru protecţia mediului a emis o autorizaţie de mediu/autorizaţie integrată de mediu, având în vedere rezultatele unui audit de deşeuri, este obligată să întocmească şi să implementeze un program de prevenire şi reducere a cantităţilor de deşeuri generate din activitatea proprie sau, după caz, de la orice produs fabricat, inclusiv măsuri care respectă un anumit design al produselor, şi să adopte măsuri de reducere a periculozităţii deşeurilor.
Acest program se poate elabora şi de către o terţă persoană/asociaţie profesională și se publică pe pagina de internet a persoanei juridice şi se transmite anual agenţiei judeţene pentru protecţia mediului, inclusiv progresul înregistrat, până la 31 mai anul următor raportării.
Producătorii de deşeuri nepericuloase și periculoase şi unităţile şi întreprinderile care colectează sau transportă deşeuri periculoase, nepericuloase cu titlu profesional sau acţionează în calitate de comercianţi şi de brokeri de deşeuri periculoase şi nepericuloase ţin o evidenţă cronologică lunară tabelară şi o pun la dispoziţia agenţiei judeţene pentru protecţia mediului, după: codul deşeului, cantitatea în tone, natura şi originea deşeurilor generate, precum şi cantitatea de produse şi materiale care rezultă din pregătirea pentru reutilizare, din reciclare sau din alte operaţiuni de valorificare, eliminare; destinaţia, frecvenţa colectării, modul de transport şi metoda de tratare prevăzută pentru deşeuri, atunci când este relevant; şi cantitatea de deşeuri în tone încredinţată spre eliminare.
Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase sunt obligaţi să deţină buletinele de analiză care caracterizează deşeurile periculoase şi să le transmită, la cerere, autorităţilor competente pentru protecţia mediului și să păstreze evidenţa gestiunii deşeurilor cel puţin 3 ani.
Toate aceste obligații legale, a căror încălcare este constatată, se sancționează cu amendă 20.000 lei la 40.000 lei.
Producătorii care introduc pe piaţă produse reutilizate care includ atât produse reparate, cât şi produse uzate care au parcurs operaţia de pregătire pentru reutilizare trebuie să pună la dispoziţia autorităţii publice centrale în domeniul economiei şi autorităţilor pentru protecţia mediului o evidenţă cronologică a cantităţilor de produse reutilizate, componentelor reutilizate, deşeurilor rezultate din procesul de pregătire pentru reutilizare, tipurilor şi a beneficiarilor produselor respective, sub sancțiunea unei amenzi între 5.000 și 10.000 lei.
- Controlul activității
Producătorii, deţinătorii de deşeuri şi operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului să desfăşoare activităţi de colectare, reciclare, valorificare, tratare, eliminare şi transport al deşeurilor sunt obligaţi să permită accesul pe amplasament în vederea efectuării controalelor de către reprezentanţii Gărzii Naţionale de Mediu, ofiţerii şi agenţii de poliţie din cadrul Poliţiei Române, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Jandarmeriei Române, precum şi de către personalul poliţiei locale, în caz contrar riscând o amendă de la 20.000 lei la 40.000 lei.
- OBLIGAȚII PENTRU PERSOANE FIZICE:
În primul rând, în calitate de deținători de deșeuri, persoanele fizice au obligația legală de a le colecta separat şi de a nu le amesteca cu alte deşeuri sau materiale cu proprietăţi diferite. Totodată, sunt obligați să elimine, înainte sau în timpul valorificării, substanţele periculoase, amestecurile şi componentele provenite de la deşeuri periculoase, pentru a fi tratate.
Este interzisă incinerarea deşeurilor colectate separat în vederea pregătirii pentru reutilizare şi reciclare
În cazul în care persoana fizică este titular al unei autorizaţii de construire/desfiinţare emise de către autoritatea administraţiei publice locale are obligaţia de a avea un plan de gestionare a deşeurilor din activităţi de construire şi/sau desfiinţare, după caz, prin care se instituie sisteme de sortare pentru deşeurile provenite din activităţi de construcţie şi desfiinţare, cel puţin pentru lemn, materiale minerale – beton, cărămidă, gresie şi ceramică, piatră, metal, sticlă, plastic şi ghips pentru reciclarea/reutilizarea lor pe amplasament, în măsura în care este fezabil din punct de vedere economic, nu afectează mediul înconjurător şi siguranţa în construcţii, precum şi de a lua măsuri de promovare a demolărilor selective pentru a permite eliminarea şi manipularea în condiţii de siguranţă a substanţelor periculoase pentru a facilita reutilizarea şi reciclarea de înaltă calitate prin eliminarea materialelor nevalorificabile.
Același titular de autorizație, are obligaţia să gestioneze deşeurile din construcţii şi desfiinţări, astfel încât să atingă un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa deşeurilor nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi desfiinţări.
Deţinătorul de deşeuri, care execută lucrări de construire/desfiinţare pentru care nu este obligatorie emiterea unei autorizaţii de construire are obligaţia să utilizeze sistemul organizat de autoritatea administraţiei publice locale de pe raza administrativ-teritorială în care îşi are domiciliul.
Persoanele fizice pot fi amendate pentru încălcarea acestor obligații cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei.
Sunt strict interzise abandonarea deșeurilor, eliminarea lor în afara spațiilor autorizate, dar și incendierea deșeurilor de orice fel, iar amenda pentru persoanele fizice se situează în intervelul de la 10.000 lei la 20.000 lei.
În cazul deşeurilor abandonate şi în cazul în care deţinătorul de deşeuri este necunoscut, inclusiv în cazul în care proprietarul terenului pe care sunt abandonate deşeurile nu este cunoscut, cheltuielile legate de curăţarea şi refacerea mediului, precum şi cele de transport, valorificare, recuperare/reciclare, eliminare sunt suportate de către unitatea administrativ-teritorială, însă după identificarea deţinătorului de deşeuri –persoană fizică-, acesta este obligat să suporte atât cheltuielile efectuate de unitatea administrativ-teritorială, cât şi pe cele legate de acţiunile întreprinse pentru identificare, dar și o amendă contravențională de la 5.000 lei la 15.000 lei.
Pentru abandonarea deșeurilor legiuitorul a stabilit că se aplică și două sancțiuni complementare, respectiv suportarea cheltuielilor pentru ridicarea deşeurilor depozitate în alte zone decât cele autorizate, curăţarea terenului, precum şi eliminarea acestora conform legislaţiei în vigoare, dar și confiscarea vehiculelor folosite pentru descărcarea/abandonarea deşeurilor în spaţii neautorizate.
Persoanele fizice au obligaţia să depună deşeurile provenite din gospodărie, pe tipuri, în sistemul de colectare separată a deşeurilor municipale gestionate de operatorii economici inclusiv în centrele și containerele speciale puse la dispoziție de autoritatea locală.
Persoanele fizice care deţin în gospodărie uleiuri vegetale folosite sunt obligate să predea cu titlu gratuit întreaga cantitate numai operatorilor economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de salubritate, colectare, valorificare şi/sau de eliminare a uleiurilor uzate.
Nerespectarea acestor ultime două obligații legale se sancționează cu amendă de la 3.000 la 6.000 lei.
- DREPTURI CORELATIVE
Întrucât scopul și rațiunea finală a oricărui act normativ nu sunt acelea de a impune sancțiuni și de a colecta amenzi, ci de a ocroti o anumită valoare socială, în cazul de față mediul înconjurător și sănătatea populației, este evident că titularii obligațiilor și măsurilor coercitive impuse au, în primul rând, un drept esențial de a fi informați.
În acest sens, România și-a asumat odată cu adoptarea actului normativ descris mai sus, prin instituțiile sale publice, efectuarea unor campanii de informare, elaborarea de ghiduri, norme tehnice şi instrucţiuni privind consumul astfel încât să se asigure prevenirea generării de deşeuri, să se încurajeze reutilizarea produselor şi gestionarea deşeurilor în acord cu prevederile legale privind protecţia mediului, dar și campanii de informare şi conştientizare la nivel naţional cu privire la consumul sustenabil.
Vizând același scop de conștientizare, și-a asumat iniţierea şi derularea unor programe, proiecte şi campanii de informare a populaţiei privind beneficiile prevenirii generării de deşeuri şi gestionarea sustenabilă a acestora, dar și elaborarea de ghiduri, norme tehnice şi instrucţiuni privind prevenirea generării de deşeuri şi gestionarea deşeurilor în economia circulară.
În cadrul dreptului la informare, trebuie amintit că art. 45 din Ordonanță (echivalentul Convenției de la Aarhus) prevede posibilitatea publicului de a participa la elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor şi programelor de prevenire a generării deşeurilor, sens în care autoritățile pentru protecția mediului sunt obligate să afişeaze pe site-ul propriu planurile şi programele, astfel încât părţile interesate, autorităţile relevante, precum şi publicul să aibă posibilitatea de a participa la elaborarea lor, dar și acces la acestea, odată elaborate.
În speranța că toate aceste norme vor fi puse în aplicare și nu vor rămâne doar la stadiul de reglementare scriptică, iar Statul își va lua în serios rolul de inițiator, mediator și gardian al gestionării corecte a deșeurilor, nu ne rămâne, deocamdată, decât să salutăm această transpunere a Directivei-cadru europene în legislația internă.
Mădălina Elena Grecu
Vicepreședinte al Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București
Fost judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal
Membru al Forumului Judecătorilor Europeni pentru Mediu (European Union Forum of Judges for the Environment (EUFJE)